Ce se ascunde în spatele psihopatiei

Între anii 371-287, un student a lui Aristotel pe nume Theophrastus scria o carte intitulată “Caractere”, carte ce descrie 30 de tipologii morale. Pe lângă faptul că este o lectură fascinantă și puțin înfricoșătoare (deoarece realizezi că oamenii au rămas în mare parte la fel), printre aceste tipologii, el a descris ceea ce specialiștii în psihologie descriu ca fiind un psihopat și anume “Omul fără scrupule”, un mincinos patologic care nu are nici o remușcare pentru faptele sale. Acum câțiva ani când am citit prima oară despre acest subiect, am rămas impresionant și oarecum surprins de faptul că încă de pe atunci se vorbeau despre astfel de trăsături, dar daca Seneca vorbea despre expresia facială a furiei, nu cred că ar trebui să ne mai surprindă nimic legat acești mari gânditori ai istoriei. Fie că Theophrastus vorbea despre psihopați sau nu, cu siguranță în mintea majorității oamenilor când aud acest termen apare imaginea unui criminal cu sânge rece sau imaginea lui Hannibal Lecter privind-o pe Clarice printre gratii. Chiar dacă nu e o imagine greșită, un studiu publicat în 2013 prezintă concluzile a doi cercetători ce au vizualizat 400 de filme  în care erau prezentați 123 de indivizi catalogați ca fiind psihopați. Rezultatele acestui studiu, arată că deși profesia de medic este una dintre meseriile preferate de către indivizii cu trăsături specifice psihopatiei (în special datorită inteligenței ieșite din comun), Lecter este prezentat ca fiind aproape invincibil, ceea ce nu este deloc realist. Cea mai bună prezentare a unui psihopat într-un film, conform specialiștilor este ceea a lui Anton Chigurh, din filmul „No country for old men”, personaj despre care nu o să vorbesc foarte multe, deoarece ecranizarea are propria ei voce.

Dar eu vreau să fac un pas și mai în față, și să abordez un alt personaj pe care psihologul Kevin Dutton( pionier în studiul psihopatiei) îl descrie în aproape toate cărțile sale, și anume Gordon Gecko, din filmul Wall Street(1987). Surpinzător este faptul că în acest film, Michael Douglas nu joacă rolul unui criminal cu sânge rece care își mutilează victimele, ci joacă rolul unui om de afaceri, fără scrupule, care ar face orice că să câștige cât mai mulți bani și putere. Celebra sa replică „lăcomia este bună ” fiind celebră în industria cinematografică. Poate că la început, acestă descriere pare contra intuitivă, un psihopat ar trebui să fie după gratii, nu în biroul de conducere al unor mari corporații, dar pe lângă ficțiune, există și numeroase studii ce confirmă aceste informații.

Primul studiu a fost realizat în anul 2006 de către cercetătorii Robert Hare si Paul Babiakc, aceștia au construit un instrument intitulat :”Radiografia mediului de afaceri”, având rolul de măsura trăsăturile psihopatice existente la indivizii ce activează în mediul de afaceri și în corporații. Rezultatele au arătat că există anumite trăsături psihopatice ce sunt echivalente trăsăturilor liderilor din marile corporații și anume:

Trăsături de conducere vs Trăsături psihopatice:
Carismatic- Șarm superficial
Încrederea în sine- Grandomanie
Influent- Manipulare
Persuasiv- Escroc
Gândirea vizionară -Inventarea de povesti incalcite
Abilitatea de a-și asuma riscuri- Impulsivitatea
Orientat spre acțiune -Căutarea de senzații tari
Abilitatea de a lua decizii oficiale -Sărăcie emoțională

După descoperirile din acest domeniu, Hare și Babiack publică o carte de succes intitulată” Snake in Suits”(2006), surprinzând felul în care psihopații o dată ce obțin un loc de muncă dorit fac orice și manipulează pe oricine pentru a ajunge la o poziție cât mai înaltă în conducerea companiei. Conform acestora, felul în care psihopatul reușește acest lucru poate fi descris în 5 pași

1.”Intrarea”: indivizii se vor folosi de șarmul lor natural pentru a obține un post în compania respectivă și vor fi de ajutor față de toți colegii pentru a se integra, de asemenea vor observa care sunt”inamicii” și care sunt personale de care se pot folosi pentru beneficiul lor.

2.”Evaluarea”: în acest stagiu psihopații identifica 2 categorii de persoane pe care îi poate folosi în atingerea scopurilor lor personale. Aceste categorii sunt: „pionii”(persoane ce au o putere informală și care ar putea fi foarte ușor manipulați) și „patronii” (aceștia au putere dobândită în mod formal datorită poziției pe care o ocupă în organizație).

 3.”Manipularea”: în această fază persoana se folosește de pioni și de patroni. „Pionii” sunt cei care sunt manipulați pentru atingerea scopurilor personale, iar” patronii” sunt cei ce îi vor proteja pe psihopat de „atacurile” celor din jur. De obicei manipularea are loc prin crearea unui conflict între colegii de muncă, prin modificarea căilor de comunicare astfel încât prestigiul lor personal să crească și prin răspândirea de bârfe.

 4.”Confruntarea”: în această fază psihopații scapă de rivali și de pionii care nu mai au nici un rol. O categorie aparte de care psihopații trebuie să se ferească este “poliția organizațională”, aceasta este reprezentată de indivizi care trebuie să mențină controlul și ordinea în organizație și care ar putea să îi identifice pe psihopați și jocurile lor de manipulare. De obicei  aceste persoane sunte cele de la  departamentul de resurse umane, securitate, controlul calității.

5.”Ascensiunea”: o dată ce “rețeaua ” e construită, aceștia ajung să controleze mare parte din organizație,  îi trădează pe patronii ce i-au protejat și ajutat să avanseze în carieră și câștigă poziția organizațională dorită,  de unde îi pot controla în mod formal pe ceilalți.

Un alt studiu realizat de Hassall si Boduszek(2015) a comparat nivelul de psihopatie între studenții la psihologie și studenții la o facultate de afaceri, rezultatele  că studenții de la facultatea de bussines au avut scoruri mult mai mari decât cei de la facultatea de psihologie.

  În concluzie, studiul psihopatiei rămâne în mare parte un mister. În ciuda faptului că există un instrument de diagnosticare (PCLR) și studii precum cele prezentate mai sus, există puține cazuri în care a fost identificat un psihopat cu un scor maxim pe scala de evaluare (de exemplu Ted Bundy). Tocmai de aceea și informațiile prezentate mai sus nu ar trebui considerate ca fiind adevăruri absolute, pentru că majoritatea indivizilor descriși în studiu au trăsături specifice psihopatiei(poate vor fi prezentate în alt articol), nu un diagnostic de psihopatie în sine. Totuși, este fascinant să ne gândim la faptul că poate de multe ori, persoanele de succes pe care le admirăm posedă unele din aceste caracterisitici care, în primă instanță ne-ar determina să ne ferim de ele.

Publicitate