În continuarea acestei rubrici, vreau să vorbesc despre cartea lui Greg McKeown. Ce m-a surprins cel mai tare este faptul că nu e acel tip de carte clasică ce îți oferă pașii magici spre succes sau spre îmbogățire, din contră, este o carte ce te sfătuiește să faci mai puțin sau mai bine spus, să faci doar ceea ce contează cu adevărat.
Evident, subiectul este extrem de relevant pentru societatea în care trăim, suntem în secolul vitezei și al multitasking-ului, ne place că informația este la un click distanță și din acest motiv credem că putem fi niște Napoleoni moderni, încercând să ne extindem domeniile de competență precum și-a extins și acesta imperiul. Totuși, mintea noastră poate să depună efort și să cuprindă informații până la un anumit punct, dincolo de asta, ajungem să reținem frânturi din toate și să devenim experți în orice.
McKeown scoate în evidență această problemă și ne îndrumă să ne oprim, să analizăm conținutul propriului nostru univers, să fim atenți la ce contează cu adevărat pentru noi și să depunem tot efortul în acea direcție. Culmea, uneori calea magică spre succes e să faci mai puțin din toate și mai mult din ceva.
În continuare o să prezint câteva idei ce mi-au stârnit mie interesul, fără să dezvălui prea multe din conținutul cărții:
1. Ai grijă să nu ajungi un bun- “Urmărirea succesului poate fi catalizatorul pentru eșec” spune autorul și explicația este destul de simplă. Odată ce ajungem să avem succes, nu ne oprim și ne extindem orizonturile uneori prea mult. Există riscul ca din această cauză să ajungem “un bun”, adică omul la care apelează toți pentru că suntem competenți și “se duce vorba” cum se spune. Aceste solicitări constante din partea tuturor se pot transforma în oportunități, dar există și riscul de a uita de ce am început în primul rând. Fiind copleșiți de toți acești stimuli externi ajungem să neglijăm domeniul nostru de competență pentru că nu mai avem timpul necesar de a ne perfecționa în continuare, iar treptat acest lucru ne poate face să cădem de pe “tronul” pentru care am luptat atât de mult.
2. Învață să spui Nu- Personal, cred că această idee m-a “izbit” cel mai tare. Cu toții încercăm să fim politicoși, să fim de ajutor și ne dorim ca ceilalți să știe că se pot baza pe noi, cumva iubim ideea asta și ne oferă un sentiment de maturitate și împlinire. Evident, toate astea sunt aspecte pozitive și nu e nimic greșit în asta, dar totuși uneori extindem acest obicei de a spune “da” mult prea mult în cercul nostru social sau profesional. Până la urmă fiecare dintre noi are propria viața și propriile probleme sau ambiții, ar trebui să încercăm să fim de ajutor și buni colegi sau prieteni, dar să nu uităm de ceea ce contează cu adevărat, să nu ne neglijăm pe noi sau nevoile persoanelor apropiate doar pentru că e politicos să acceptăm o invitație sau o idee. Iar un lucru curios, pe care îl menționează în carte și care îl pot confirma din experiența proprie, este acela că atunci când spui “Nu” și o faci în mod corect (sunt anumite strategii în carte), oamenii nu se supără, nu te privesc altfel, dimpotrivă, ești văzut ca o persoană aflată în afara trendului și deseori respectată pentru asta.
3.Regula de 90%- De fiecare dată când avem mai multe opțiuni și poate ajungem într-o stare de disonanță cognitivă, putem încerca să evaluăm fiecare opțiune de la 1 la 100, iar tot ce este sub 90 înseamnă că ar trebui respins. Știu că e o viziune oarecum radicală, fiecare dintre noi avem lucruri care clar sunt sub acest procent și le facem pentru că nu avem de ales, dar sunt sigur că nu toate intră în această categorie. Avem tendința de a supraevalua importanța opțiunilor noastre, dar la o analiză mai atentă sunt sigur că măcar un sfert din acestea lucruri ar putea fi eliminate prin această formulă și timpul acela îl putem aloca lucrurilor cu adevărat esențiale.
4.Fi pregătit pentru ceea ce nu ești pregătit- Autorul folosește termenul de “amortizare”, dar mie îmi pare asemănător cu ceea ce stoicii numeau “premeditatio malorum”, adică premeditarea răului sau în acest caz, al evenimentelor neașteptate. Pentru fiecare proiect, examen sau orice lucru important îl avem de făcut ar trebui să ne așteptăm ca lucrurile să nu meargă și să avem un plan pentru aceea situație, apoi dacă acesta nu funcționează, alt plan și așa mai departe.
5. Fă-ți timp pentru tine- nu e o idee nouă, dar oricât s-ar vorbi despre ea, parcă niciodată nu e de ajuns. Ar trebui să avem un timp al nostru, un timp în care să ne gândim la ce avem de făcut sau în care evaluăm ceea am realizat, nu e o planificare ci o perioadă în care suntem doar noi cu ideile noastre și ne facem puțină ordine în minte după tot haosul venit din exterior. Exemplele o să le găsiți în carte, dar eu consider că acest timp poate fi dobândit și făcând anumite activități ce ne liniștesc și pasionează, de exemplu în cazul meditației sau chiar al alergatului, există atunci momentul acela când parcă nu există altceva în jur și putem gândi la rece.
În concluzie, sper ca aceste idei să vă fi atras atenția și dacă doriți o carte puțin mai diferită față de ceea ce se oferă de obicei, în opinia mea e o alegere foarte bună.
Andrei Crudan 