Dacă ne uităm la trecutul tumultuos al istoriei, putem observa că nu mulți oameni au reușit să-și graveze numele în conștiința colectivă a omenirii, influențând în mod indirect până și generațiile din ziua de azi. Aceștia și-au croit drumul încet, pas cu pas, precum un sculptor care e atent la fiecare lovitură de daltă atunci când creează o capodoperă ce speră că va dăinui pe veci în cele mai mari muzee ale lumii. Desigur, printre acești puțini oameni, unii au avut și obiective ce au fost dictate de mândrie, putere, bani și alte păcate ce l-ar face pe însuși marele Dante, să rescrie “Divina Comedie”, deoarece există noi reprezentanți mult mai potriviți pentru fiecare din cele 9 cercuri ale Iadului. Nu ne mândrim cu ei și nu îi privim ca pe niște modele de urmat, dar numele lor e recunoscut de orice om, indiferent de vârstă, sex, etnie sau orice alt criteriu de diferențiere ai alege
La polul opus, se află liderii care au pus mai presus de orice dorința de a face ceea ce corect și nu au acceptat să-și compromită integritatea doar pentru a se conforma sau a câștiga simpatii. Unul dintre aceștia, e Winston Churchill, un om care și-a trăit viața manifestând o dorință ieșită din comun de a experienția cele mai grele condiții și de a înfrunta cele mai dificile obstacole, reușind să-și construiască o carieră militară, politică și literară ce va fi privită cu aceeași admirație de care are parte și sculptura “David” al lui Michelangelo.
Acest articol se bazează pe 2 cărți ce prezintă viața acestui mare lider politic: Biografia “Churchill” scrisă de Paul Johnson și autobiografia “Anii tinereții mele”, în care însuși Winston Churchill vorbește despre începuturile carierei sale.
Principalele lecții pe care consider că am putea să le aplicăm în viața noastră sunt următoarele:
1.Nu-i lăsa pe ceilalți să-ți spună la ce ar trebui să fii bun– Atunci când vine vorba de educație, putem spune că Churchill a fost privilegiat deoarece se născuse într-o familie înstărită ce îi putea asigura o educație timpurie la care alții doar visau, dar în același timp, acest lucru a însemnat pentru el o presiune uriașă din partea părinților, la care se adăuga și faptul că nu îi plăceau deloc materiile pe care era obligat să studieze. Așadar, la vremea aceea, omul ce urma ca peste zeci de ani să câștige premiul Nobel pentru literatură, era considerat nu un elev mediocru, ci unul dintre cei mai slabi, primind reproșuri constante din partea părinților. Acest lucru l-a făcut să se îndepărteze de aceștia și să devină foarte apropiat de bona s-a căruia i-a trimis bani constant chiar și la maturitate, ținând legătura cu ea până la moartea acesteia.
Revenind la subiectul educației, paradoxul acestui sistem, care din păcate se manifestă și la noi, constă în următorul fapt: la vârsta de 9 ani era capabil să citească diferite cărți ce erau mult peste nivelul vârstei sale, dar era considerat înapoiat de către toți profesorii, aceștia ignorând abilitățile sale uimitoare în ceea privește literatura. Iar acest lucru a continuat pe toată durata studiilor sale. La școala din Harrow era mereu ultimul din coadă (la propriu, pentru că așa erau aliniați în curtea școlii). Totuși, acolo a fost locul unde și-a descoperit pasiunea pentru scris, fiind fascinat de modul în care poți combina cuvintele pentru a scrie un text, ba chiar a încheiat o înțelegere cu un coleg mai mare decât el. Acesta îi scria traducerile din latină și tânărul Churchill îi scria toate compunerile la literatură.
2.Fii perseverent atunci când îți dorești să obții ceva– După Harrow, a urmat școala militară din Sandhurst, unde a susținut examenul de 3 ori până să fie acceptat și apoi cariera sa militară a avut doar o direcție ascendentă, participând la misiuni în Cuba, apoi în India, unde a început să fie nemulțumit de propria lui educație. Simțea că spre deosebire de alți camarazi ce studiaseră la universitate, îi lipsesc multe cunoștințe de bază și își dorea cu ardoare să și le însușească. Cum nu-și putea permite un profesor, a ales ca după instrucția de dimineață, să-și petreacă tot timpul citind și devorând cărți de istorie, filosofie sau economie cu o perseverență ieșită din comun, dintr-o dorință unică de a fi mai mult decât un ofițer de armată. Dacă ar fi să luăm o pauză și să privim prin un microscop metaforic persoana lui Churchill în acest moment al vieții sale, am putea observa că treptat începea să devină ceea ce Petterson numește un om de neoprit, adică o persoană cu condiție fizică și mentală foarte bun (era un bun jucător de polo și foarte disciplinat în armată), cu un bagaj de cunoștințe ce creștea în fiecare zi (adăugând încă un capitol formării sale mentale) și în ultimul rând abilitatea de scrie și a-și exprima ideile într-un mod ce l-ar fi făcut până și pe Cicero să fie invidios.
3.Caută aventura și disconfortul- Fiind un tânăr ofițer, Churchill a dorit să ia parte la cele mai dificile campanii. Această dorință l-a aruncat deseori în necunoscut, precum un speolog ce se afundă în cele mai întunecate peșteri lăsând puterea ucigașului lui Icar în spate, ca pe un vis urât ce îl uiți dimineața. A trecut de mai mult ori pe lângă moarte, a văzut numeroși camarazi și prieteni cum își pierd viața pe câmpul de luptă și nu în ultimul rând a fost luat prizonier, povestea evadării sale fiind parcă fiind desprinsă din acele filme de acțiune vechi pe care le vedeam seara în fața televizorului. A făcut acest lucru pentru că știa că doar așa putea fi remarcat, putea câștiga medalii și în același timp putea aduna material pe care îl trimitea ziarelor din Anglia, lucrând ca și corespondent de război. Desigur, pentru a reuși să participe la altfel de campanii, făcea un efort considerabil în a încerca să-i convingă pe comandanți să-l recruteze. De exemplu, dacă avea 3 zile de permisie, își calcula cu exactitate timpul de care avea nevoie pentru a călători cu trenul, timpul necesar întâlnirilor cu diferiți oameni cu influență ce îl puteau ajuta, asumându-și riscul de a întârzia peste zilele de permisie, ceea ce însemna o abatere foarte gravă în cadrul regimentului de război. Știm cu toții că atunci când facem doar ceea ce ușor și la locul lui, ne simțim bine, poate într-o oarecare măsură ne bucurăm de micile plăcerii ale vieții, dar pe termen lung lipsa unor provocări ne face leneși și în timp o să ajungem să privim cum toți ceilalți avansează, trecând pe lângă noi, precum un avion ce trece pe deasupra unei insule pustii unde se află un om naufragiat. Dacă Churchill nu ar fi trecut acele experiențe grele și nu le-ar fi căutat în mod deliberat, poate nu ar fi fost niciodată omul politic ce urma să salveze Europa. Și să nu uităm că el a trecut de multe ori pe lângă moarte, noi nu mai suntem nevoiți să facem asta. Disconfortul resimțit de noi este minim în comparație cu acele vremuri și totuși de multe ori alegem să ignorăm orice provocare și experiență nouă.
4.Depresia sau “câinele negru”– De multe ori în societatea noastră, cuvântul depresie ajunge să fie utilizat fără a înțelege cu adevărat sensul clinic al acestei tulburări. Nu orice perioadă de tristețe sau agitație din viața noastră înseamnă depresie, pur și simplu există zile mai bune și zile mai rele. Prin aceleași experiențe a trecut și Churchill de-a lungul carierei sale, numind aceste episoade “câinele negru”, pe care îl alunga prin acțiuni concrete ce rezolvau cauza problemei.
Totuși, au existat în viața acestuia o înșiruire de evenimente ce l-au dus cu siguranță în pragul depresiei. În doar doi ani, a pierdut o sumă mare de bani, cauzată de criza bursei din America, a fost nevoit să părăsească partidul conservator și în 1931, aflându-se în vizită în America a fost lovit grav de o mașină în timp ce traversa strada. În fața tuturor acestor aversiuni, a dat dovadă de putere lăuntrică imensă, având o abordare chiar stoică asupra evenimentelor: “Natura e milostivă și nu își supune fii, oameni sau animale, unor încercări mai presus de puterea lor de a îndura. Chinurile infernale sunt provocate doar de cruzimea omenească. Cât timp vă mai rămâne, trăiți-vă viața periculos și luați lucrurile așa cum vin. Nu vă temeți de nimic, totul va fi bine”. Acest fragment, e extras din articolul pe care l-a scris aflându-se încă în spital, dovedind o tărie fizică și mentală ieșită din comun, având în vedere situația în care se afla.
5.Dacă crezi cu adevărat în convingerile, în integritatea ta și nu în ultimul rând, dacă știi cine ești cu adevărat, rămâi de neclintit, în spirit și comportament– Churchill a fost îngrijorat în privința lui Hitler, încă din anul 1933, când a citi “Mein Kampf”. Aparent a fost singurul om ce a fost capabil să vadă dincolo de perdeaua de fum construită de discursurile persuasive ale liderului nazist, discursuri ce îi păcăliseră până și pe cei mai mari politicieni din Marea Britanie. Așadar, Churchill a început încă din anul 1933 o adevărată campanie de avertizare în ceea ce privește pericolul reprezentat de naziști. Totuși, în ciuda tuturor eforturilor sale, în anul 1940, când a reușit să-și îndeplinească visul de a fi prim-ministru (la vârsta de 65 de ani), majoritatea oamenilor politici îl încurajau pe acesta să încheie o înțelegere cu Hitler, dar a refuzat categoric acest lucru, deși Anglia era depășită din toate punctele de vedere de Germania. Totuși, liderul englez nu a renunțat și în acele momente în care omenirea avea cea mai mare nevoie de un conducător toate experiențele lui Churchill pe plan militar și politic, cunoștințele acestuia, dar și abilitatea sa de a scrie și transmite mesaje extrem de puternice națiunii, s-au combinat într-un mod ideal, precum culorile unui pictor priceput atunci când reușește să obțină exact nuanța de care are nevoie. A transmis mesaje radio cetățenilor în care își afirma strict poziția ofensivă în fața inamicilor, a crescut în mod considerabil producția de avioane de luptă pentru a egala șansele cu celebrele Luftwaffe, a utilizat pentru prima oară tehnologia radar în război reușind să reziste atacurilor germane, a folosit mașina de decriptat “Enigma” pentru a intercepta mesajele naziștilor, a încheiat o alianță cu America și Rusia și într-un final, a făcut posibilă câștigarea războiului. Toate astea, la o vârstă pe care mulți politicieni o petrec în vilele lor de lux, nu lucrând aproximativ 16 ore pe zi și purtând povara întregii civilizații pe umeri.
Viața lui Churchill a fost cu siguranță una plină de aventură, îndoieli, temeri și responsabilități uriașe. Totuși, toate aceste lucruri l-au transformat în liderul ce va fi admirat generații la rând, dând dovadă de un simț al dreptății și al onoarei tot mai greu de observat în ziua de azi. Uneori, când ne uităm la astfel de oameni avem tendința să le oferim o oarecare aură supranaturală, de parcă ar fi ceva special înăuntrul lor, dar dacă privim cu atenție putem observa că și în cazul de față, lecțiile oferite de el, nu au nimic magic sau ieșit din comun. Ele presupun doar răbdare, păstrarea unei spirit puternic și obiectiv în fața greutăților vieții și nu în ultimul rând, capacitatea de persevera în acțiunile noastre indiferent de obstacolele sau vocile din jur ce vor să ne conformăm majorității, precum o piesă de puzzle perfectă în jocul aglomerat al vieții.
Andrei Crudan 