Atunci când vine vorba de scriitori, dacă nu facem referire la beletristică, avem senzația (corectă) că nimic nu ne mai poate surprinde. De cele mai multe ori, informațiile pe care le găsim sunt doar reinterpretate, căpătând un sens oarecum diferit precum o rază de lumină ce trece printr-un geam cu vitraliu, dar în esență rămân aceleași.Totuși, Malcolm Gladwell reușește să transforme acel vitraliu într-o colecție de cioburi mici și colorate, abordând o perspectivă unică asupra unor subiecte extrem de populare.
În ciuda titlului ce abordează un subiect extrem de popular, Gladwell nu va încerca să te învețe cum să fi excepțional manifestând această idee de abundență în univers și așteptând să se întâmple. Din contră, perspectiva abordată de el atunci când vine vorba de succes e mult mai realistă și ghidată de niște principii psihologice și sociale simple, logice, realiste, care desigur nu vor face niciodată vâlvă în domeniul dezvoltării personale precum o fac cei ce te învață cheia succesului prin 10 pași simplii. Tocmai de aceea, dacă scopul tău e căutarea motivației și unor cuvinte care să te împingă spre acțiune și spre o stare de euforie temporară ce te va face să crezi că poți muta munții din loc, cartea asta nu e pentru tine.
Totuși, dacă îți dorești ca pentru 271 de pagini să porți ochelarii realismului și să privești succesul dincolo de miturile glorificate de societate în ceea ce privește acest subiect, după ce vei termina cartea, vei înțelege cu siguranță că există mii de lucruri mici pe care nu le putem controla și care ne influențează în mod direct drumul vieții.
Așadar, am să prezint mai jos patru idei care mi-au stârnit mie interesul și curiozitatea când am citit această carte:
1.Fenomenul vârstei relative- Acest fenomen a fost adus în discuție pentru prima oară de către psihologul Roger Barnsley, care a în timpul unui meci de hochei a făcut o descoperire ce părea la început banală, dar cu o importanță majoră în ceea ce privește performanța obținută în acest sport. El a constatat că un procent uriaș dintre jucătorii de elită sunt născuți în lunile Ianuarie, Februarie, Martie sau Aprilie, deci în primele luni ale anului. De ce contează asta? Răspunsul e aparent simplu, atât de simplu încât mintea noastră aflată mereu în căutarea senzaționalului nu îl poate repera. În Canada, unde a fost făcută această analiză, un copil poate să joace la liga de 9 ani dacă are împliniți această vârstă după data de 1 ianuarie, ceea ce înseamnă că acel băiat poate în data de 10 Ianuarie să împlinească 10 ani. Iar pe de altă parte, un alt băiat de aceeași vârstă va împlini 10 ani poate doar în luna Decembrie, dar ei vor juca în aceeași ligă. Iar la aceea vârstă, diferența de aproximativ 11 luni dintre copii va putea fi observată de către antrenorii care clar îi vor prefera pe cei mai maturi și dezvoltați. Pornind de la acest mic aspect, precum un bulgăre de zăpadă ce o ia la vale, cei mai maturi vor primi mai multe oportunități, vor fi aleși pentru echipele mari de jucători, se vor antrena mai mult și vor avea meciuri cu adversari mai puternici. Astfel la maturitate ajungând să aibă un avantaj semnificativ în comparație cu cei din aceeași ligă, dar cu câteva luni mai mici.
Desigur, nu vrea nimeni să minimalizeze importanța muncii și efortului unui astfel de jucător și dacă ele există, cu siguranță vor fi dublate și de acest avantaj care nu s-a aflat niciodată sub controlul lui.
2.Impactul perioadei istorice și culturale– Gladwell nu vrea să ne facă să credem că oamenii de succes au fost doar norocoși, din contră el atrage atenția asupra faptului că au avut unele oportunități și au știu perfect să profite de ele. Poate de fapt asta înseamnă geniul, să te folosești cu o măiestrie ieșită din comun de șansele oferite și să poți menține efectul acelei șanse pe termen cât mai lung. Aceste oportunități, acum par tot mai greu de observat și găsit, pe când în cazul unor americani născuți între anii 1830 și 1840 (de exemplu Rockefeller și Carnegie), șansa a venit între anii 1860-1870, când s-a produs o schimbare masivă în economia americană, ce a constat în construirea primelor linii de cale ferată, dezvoltarea industriei și apariția bursei. Iar cele două nume prezentate mai sus, au avut în aceea perioadă vârstă și cunoștințele potrivite pentru a putea profita de aceste schimbări și a construi imperii ce dăinuiesc până în ziua de azi.
Același lucru s-a întâmplat și la noi în țară după revoluție sau în foarte multe alte țări europene după război. Orice perioadă de conflict sau dezvoltare accelerată, duce la o oarecare dezorganizare a structurilor sociale și economice, iar mulți oameni au profitat de acest lucru, acționând cu precizia unui vânător care de ore bune așteaptă oportunitatea de a aplica lovitura perfectă pradei sale.
3.Termitele lui Terman– Psihologul Lewis Terman, a realizat unul dintre cele mai îndrăznețe studii asupra inteligenței. Pe scurt, a preluat copiii din California ce aveau un IQ între 140 și 200 și a devenit un mentor pentru ei, numele acestora fiind cunoscut ca “termitele”. Le studia viața, le dădea sfaturi de carieră, le urmărea progresele, realizând acest studiu longitudinal până la maturitatea lor pentru a observa unde vor ajunge aceste genii descoperite de el (chiar spunea că unii o să câștige premiul Nobel). Deși părea promițător și extrem de interesant, Terman a făcut aceeași greșeală pe care o face societatea noastră de 30 de ani, a supraestimat importanța IQ-ului, neglijând complet efectul pe care îl au oportunitățile apărute în viață și nu în ultimul rând, a scos complet din ecuație rolul inteligenței emoționale și al creativității. Care au fost rezultatele? “Termitele” au avut la maturitate slujbe bune, au publicat articole științifice, au ocupat funcții în politică, au avut venituri peste medie (nu ceva deosebit), dar nu au ajuns să revoluționeze lumea, iar cel mai important, în ciuda viziunii lui Terman, niciunul nu a câștigat premiul Nobel. Totuși, acesta fost câștigat de doi foști elevi de gimnaziu, ce au fost testați de echipa celebrului psiholog, dar respinși din cauza faptului că aveau un IQ mic.
4. Vacanța de vară– Nu cred că a existat cineva care să nu iubească vacanța de vară. Era perioada în care uitam de toate informațiile îndesate forțat în creierul nostru naiv și evitam orice activitate ce măcar ar fi semănat cu învățatul. Iar în Septembrie, la primele ore mereu spunea cineva celebra glumă: “nici nu mai știu să scriu”. Ei bine, dacă ne bazăm pe studiul prezentat în “Exceptionalii”, chiar e posibil ca la începerea școlii copii să fie mult mai slabi în ceea ce privește anumite abilități precum cititul sau scrisul. Ca să fie clar, asta nu înseamnă că ar trebui date mai multe teme de vacanță, de fapt o parte din această vină o are însăși școala pentru că ne sufoca cu atât de multe informații inutile, încât în prima zi de vacanță, parcă refulam toate frustrările și oboseala, dorindu-ne doar să dăm foc tuturor cărților (la propriu).
Totuși, studiul prezentat de Gladwell vorbește despre copii din America, al căror rezultate mai slabe au fost influențate de starea materială a părinților (în mod clar se aplică și la noi asta). De exemplu, în familile cu o condiție materială mai bună, copii au oportunitatea dea vizita muzee, de a merge în tabere, au la dispoziție cărți pe care le pot citi din plăcere atunci când sunt plictisiți și în mod clar aceștia au un mare avantaj în comparație cu cei care trebuie să-și ajute părinții la treburi sau chiar să muncească (nu e corect deloc, dar e adevărat). Iar cea mai tristă parte din studiul prezentat în carte, constă în faptul că de multe ori pe parcursul anului școlar, copii proveniți din medii sărace îi întrec pe cei mai bogați, dar rezultatele astea se năruiesc odată cu venirea vacanței de vară.
În concluzie, dacă îți dorești să citești o carte ce cuprinde o adevărată fundamentare științifică bazată pe studii și în același timp vrei să te și bucuri de talentul înăscut pe care Malcolm Gladwell în are atunci când vine vorba de arta scrisului, “Excepționalii” îți va capta cu siguranță atenția. Totuși, cel mai fascinant aspect e acela că îți va dărâma cu o precizie ieșită din comun orice concepție sau stereotip greșit, ce aparent era bine fundamentat în cunoștințele tale.
Andrei Crudan 