Robert Greene este cu siguranță unul dintre autorii mei preferați. Acest lucru se datorează faptului că a reușit să se îndepărteze de clișeele clasice ale pseudoștiinței și să pornească de la poveștile unor personalități marcante ale istoriei, pentru a construi cărți de strategie cu adevărat utile. De exemplu, prima s-a carte publicată:“Cele 48 de legi ale puterii”, a fost interzisă în unele închisori, deoarece condamnații se foloseau de ea pentru a câștiga influență în mediul penitenciar. De asemenea, foarte mulți politicieni și directori de mari companii citesc cu rigoare cărțile scrise de Greene, uneori acesta oferindu-le chiar și ședințe e consultanță în anumite chestiuni legate de strategie și luare a deciziilor. Ce îl face pe Robert Greene să fie diferit, e faptul că se documentează foarte mult înainte să scrie o carte. De exemplu pentru “Legiile naturii umane”, încă o carte de succes a acestuia, a spus că a citit în jur de 300 de cărți, s-a documentat, a luat notițe și pentru fiecare principiu sau teorie pe care o promovează, evocă o poveste fascinantă a unui personaj, care să facă mai clară aceea idee și cum o putem pune în practică.
Desigur, datorită atitudinii sale de a privi orice acțiune cu oarecare îndoială, este criticat de mulți, dar în opinia mea, este printre puținii autori de acest gen ce are curajul să privească în ochi realitatea așa cum este ea de fapt, cu bune și rele.
În continuare, o să prezint pe scurt principalele idei ce mi-au atras mie atenția:
1.Ai răbdare!-Încă din primul capitol Greene spune povestea unui dintre cei mai mari savanți care au trăit vreodată pe Pământ și anume Charles Darwin. În ciuda faptului că acum este considerat un geniu și un om ce cu siguranță a schimbat cursul istoriei, dacă ne uităm cu atenție la scrierile lui, mereu a ținut să sublinieze faptul că nu are nimic special. Din contră, în copilărie a fost considerat ca fiind sub standardul de inteligență de atunci. Totuși, Darwin avea o curiozitate și o pasiune ieșită din comun în a colecționa diverse specii de animale și plante, mereu acesta a fost lucrul care îl ducea în aceea stare de flux în care totul se estompează și ajungi într-o lume creată de tine, doar tu și pasiunea ta.
Mulți am crede că de aceea a ajuns un să elaboreze teoria evoluționistă.A pornit de mic copil pe acest drum și de atunci a făcut doar cercetare, dar viața e mult mai complicată și plină de obstacole decât ne așteptăm fiecare dintre noi. Tocmai de aceea, din cauza presiunii tatălui său, care era era medic, Darwin a fost înscris la o universitate de medicină unde, din nou a fost doar un student mediocru, nefiind interesat de domeniul medicinei. Totuși, unul dintre profesorii săi l-a anunțat că urmează să plece cu un vas într-o expediție în jurul lumii și că are nevoie de un pasionat de biologie în echipaj. În ciuda protestelor familiei, Darwin a acceptat propunerea și a plecat în călătoria ce avea să schimbe fundamental cursul vieții sale dar și cursul istoriei. Având ocazia să vadă atâtea locuri noi și neexplorate, a cules și analizat mii de specimene, în mintea lui începând să se contureze o anumită teorie legată de evoluția acestora. Întors în Anglia a sperat că poate cerceta și prezenta descoperirile lui în fața lumii, asta până când viața i-a pus din nou o piedică și aflat că mai întâi trebuie să se acrediteze ca biolog, această acreditare a însemnat încă 8 ani de studiu. Așadar, doar din povestea lui Greene putem aduna 13 ani în care Darwin și-a urmărit pasiunea fără încetare, în ciuda obstacolelor, îndoielilor și muncii asude pe care a fost nevoit să o facă. Totuși, toate astea au dus la construirea unui nume istoric ce nu va putea fi vreodată șters sau uitat.
Fiecare dintre noi are o pasiune, un subiect despre care poate citi sau vorbi ore în șir și parcă nimic nu mai contează în aceea clipă. Unii au norocul de a-și trăi pasiunea mai devreme, iar alții mult mai târziu. Răbdarea e o virtute ce ne pune la încercare mai mult și mult în fiecare zi, dar la fel cum a făcut și Darwin, cred cu tărie în faptul că dacă muncești zilnic câte puțin pentru pasiunea ta, chiar dacă vor trece 10, 20 de ani, la un moment dat acest lucru va da roade și nu fi nimic în zadar.
2.Practica rezistenței-prin acest concept, autorul face referire la importanța cultivării unei capacități de a nu fi îngăduitori cu noi înșine. Cum am mai spus și alte articole, cât timp nu se trece într-o limita extremă, autocritica este un lucru bun, deoarece dacă tu ești în primul rând cel mai mare critic al tău, e posibil să fi și singurul. Ce însemna asta? Înseamnă că vei observa primul orice greșeală și o vei corecta, înseamnă că îți vei seta standarde înalte de performanță și un program sau o rutină ce te ajuta să te concentrezi și să fi cea mai bună versiune a ta. Iar atunci când vei ieși public cu proiectul sau ideile tale, nimeni nu te va mai putea critica pentru că tot procesul a trecut deja prin filtrele tale de performanță, care ar fi ideal să fie cât mai dure.
3.Importanța unui mentor-Jung a învățat de la Freud, Churchill l-a admirat pe Napoleon, Socrate a fost mentorat de Platon, apoi i-a fost mentor lui Aristotel, care l-a rândul său i-a fost mentor lui Alexandru Cel Mare și lista poate continua pagini întregi. Tocmai din acest motiv, autorul insistă foarte mult în această carte pe importanța unei persoane care să ne ghideze în ceea ce privește pasiunea noastră. Când vine vorba de moralitate, decență și valori sociale sănătoase, dacă suntem norocoși, avem ocazia să le învățăm de la părinți, dar în ceea ce privește profesia, la început e important să găsim o persoană ce se aliniază cu dorințele și cunoștințele noastre și care ne poate învăța cum să fim cât mai buni în domeniul ales. Greene prezintă mai mult strategii de alegere a mentorului, care în opinia mea sunt foarte utile și practice, iar importanța unei astfel de persoane este incontestabilă. Totuși, mai ales în vremurile noastre, oamenii nu mai sunt la fel de deschiși în a-i învăța pe alții sau deseori nu găsim persoane care să ne inspire în acest fel. Tocmai din acest motiv am dat exemplul de la început cu Churchill și Napoleon. Chiar dacă nu e ideal, putem găsi mentori și în cărțile, autorii și marile personalități ale istoriei pe care la admirăm. Dacă le citim poveștile de viață, le studiem teoriile și încercăm să învățăm din ele, putem avea mentori persoane ce de mult timp nu mai sunt printre noi dar care și-au scris numele definitiv în istorie.
4.Învăță să citești oamenii, pentru că vei fi nevoit să o faci-Nu vorbim aici despre „The Mentalist” sau „Lie to me”, ci despre importanța faptului că în orice structură am ajunge să lucrăm, mereu vor exista anumite jocuri de putere, prietenii și invidie. Tocmai din acest motiv, ar trebui ca la început să fim observatori atenți al mediului și interacțiunilor, încercând să ne dăm seama cine conduce și cine este liderul informal, cine este cel mai lingușitor dintre cei prezenți și ce persoane manifestă de obicei invidie față de reușitele celorlalți colegi. Cea mai simplă metodă de a face asta, pe lângă observație, e să-i ascultăm atent pe cei din jur și să surprindem orice indiciu în vocabularul lor (de exemplu cât de mult le place să vorbească despre propria persoană, dacă le spune pe nume colegilor sau folosește numite peiorative la adresa acestora etc.). În carte sunt prezentate mai multe astfel de comportamente și autorul ne sfătuiește în privința celor pe care le putem folosi în favoarea noastră și cum să facem asta, dar și trage un semnal de alarmă în privința celor de care ar trebui să ne ferim cu orice preț.
Dacă vrei să înveți mai multe despre cum ar trebui să abordezi dorința de a fi cât mai performant în domeniul tău, această carte nu îți va arată o cale sau o rețetă perfectă în acest sens. Totuși, prin prezentarea unor povești numeroase (ce dovedesc geniul și munca lui Robert Greene) îți va oferi anumite strategii cu adevărat folositoare, pe care dacă le implementezi, te vor ajuta să navighezi dincolo de simpla pasiune pentru un anumit domeniu.
Andrei Crudan 